Sunt vremuri grele pentru visători.
joi, 30 septembrie 2010
Melodia zilei
And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
And so it is
Just like you said it should be
We'll both forget the breeze
Most of the time
And so it is
The colder water
The blower's daughter
The pupil in denial
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
Did I say that I loathe you?
Did I say that I want to
Leave it all behind?
I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
'Til I fïnd somebody new
Theme song of the ”Closer” movie .
luni, 27 septembrie 2010
Azi, e despre mine!
Azi, m-am hotărât să fiu narcisistă.
Măcar o dată-n viață. Nu mă judeca. Judecă-te pe tine.
De fapt, învață tu să te iubești și apoi critică-mă. Nu poți să iubești dacă nu o faci mai întâi de toate, cu tine însuți. Dar asta-i altă mâncare de pește. Aici, e doar despre mine.
Azi, mă iubesc. Mai mult ca oricând. N-ai idee cât!
Merg pe stradă și nu mă pot opri din a mă holba la mine însămi. Îmi place reflexia mea din geam. E o tipă frumoasă. Eu sunt frumoasă! Iar centrul e doar despre mine. Mă vorbește. Parcă-l aud cum îmi cântă. (Tipii de azi, cu Jesus, din centru, cântau de fapt despre mine, folosindu-mi pseudonimul. Unul dintre altele multe.)
Prin urmare, azi, sunt în sfârșit perfectă. Așa cum mereu mi-am dorit.
Îmi place cum îmi vine puloverul pastelat cu blugii mulați. Și îmi place părul proaspăt spălat, cu arome de ciocolată. Îmi pace cum miros. Și îmi plce cum zâmbesc atunci când mă miros.
Azi, îmi place noul meu ruj. Mă prinde bine. Sunt frumoasă. Iar genele mi se curbează frumos. Mascara și creionul maro, îmi vin magistral. Da, am căutat un sinonim potrivit pentru perfect. Pentru că azi, sunt formidabilă, excepțională, ectraordinară, ideală, minunată, splendidă ...
Deja ți-e rău de cuvintele mele? Îți vine să vomiți, așa-i? Foarte bine. Să-ți vină. Eu tot perfectă rămân. Iar tu te umpli de vomă. Și nici n-ai văzut tot!
Pentru că azi, sunt sublimă, superbă, săvârșită, desăvârșită, ireproșabilă, sfântă, curată.
Pot să te scuip. Chiar și să-mi suflu nasul în mânecă. EU tot frumoasă rămân. Știu că te macin, că te scârbesc. (ține minte că cel scârbit, devine scârbos prin natură). Dar, nu asta-i intenția mea. Și cu toate astea, dacă reușesc să o fac, atunci pe lângă toate calitățile esențiale de care sunt purtătoare în mod direct, sunt și satisfăcută.
Hai că am început din nou să vorbesc despre tine. Iar postul ăsta îmi este dedicat strict mine. Așa că, ieși! Măcar aici să fie doar despre mine!
Nu sunt superficială. Să nu crezi asta. Sunt ce-mi doresc să fiu măcar o dată. Chiar dacă-i doar aici, într-un post penibil, într-o zi patetică.
Cum spuneam, azi e despre mine. Azi, eu sunt cea mai importantă. E ziua mea din an, în care sunt frumoasă. E ziua mea din viață, în care mă iubesc și mă înțeleg. E ziua în care în sfârșit, relația cu mine a devenit euforică. Și îmi place. Aș putea să mor acum. Așa, frumoasă, perfectă, înțelegătoare, în plină coexistență cu mine însămi. Ar putea fi chiar un moment ideal. Nu și o dorință, though. Încă mai am multe de împărțit. Nu scapi de mine așa ușor!
XOXO, Perfect girl.
Later Edit (în loc de P.S.): Îmi iubesc nasul acvilin și dinții mei strâmbi. Și fața mea rotundă, ușor asimetrică. Și buzele inegale. Și mai ales, limba mea geometrică. :)
Și ca să o citez pe Corina, sunt o ediție limitată. (a fost bună asta, mic geniu)
vineri, 24 septembrie 2010
Imperiul meu s-a prăbușit
marți, 21 septembrie 2010
Lecție despre ... moarte
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Carusel
Îmi amintesc de tine!
Was the time to decide
Stop chasing shadows
Just enjoy the ride. ( :
joi, 16 septembrie 2010
Dragă viață,
Da, îmi plac așa cum sunt creațiile tale, întotdeauna fidele tiparului tău. Să nu crezi că nu respect asta. Eu sunt cea care te-a respectat tot timpul. Dar totuși ... ești plictisitoare și urâtă. Nu ești crudă, ești macabră. Doar n-oi sta doar să desenezi. Ne uiți ca pe niște copii lăsați în tomberoane. Ai vreo idee cum e? A,stai, am uitat ... tu ești viața, tu doar desenezi. Penibil pentru tine. Creionul se șterge, să știi! Iar minele se sfârșesc. Creta nu-i bună. Ai fi o viață deplorabilă dacă ai ajunge să ne desenezi cu creta. Măcar o pensulă autentică să-ți permiți. Dar știi că și acuarelele se isprăvesc? Până când? Nu de alta, dar vreau să știu și eu dacă apuc ceva divergent în talentul tău. Să văd dacă ești în stare de ceva realmente. Oricum ești ca un pictor nebun care desenează mereu aceeași muză strâmbă. Dar eu le văd perfecte. Suntem muzele tale perfecte. Uitate în tomberon. Să știi că pute. Ca tine. Duhnești de la distanță.
duminică, 12 septembrie 2010
Daltonistul
Gândul meu e daltonist.
Mic, mărunt și incisiv
te-am văzut
intuitiv.
Culorile se țin în eprubete.
Ce spui tu,
sunt minciuni corecte.
Și văd culori frumoase
sunteți viziuni curioase.
M-am făcut câine și nu visez
cu dreaptă credință, te curbez.
Voi nu știți ce vreți!
Voi doar ... vedeți!
De ce încerci să mă minți?
Ești urât,
ai râme printre dinți.
Ești format dintr-un cuvânt.
Malign, hidos, respingător
corpul tău e incolor.
Nu spera la culori frumoase.
De ce vrei idei maiestuoase?
Ești prea mic să ai putere
ești pierdut în cuvinte grele.
De ce vrei fapte mărețe
tu disperi în discreție
cuvântul tău e doar o secreție.
Uiți că visele sunt călătoare,
uiți că viața-i nepăsătoare
și ce atigi tu, moare
ca și visele viitoare.
Ce spui?
Să cred în tine?
Ce spui?
Să sper în bine?
Gândul meu e daltonist.
Iar tu ... ai inima în formă de chist!
Culorile se țin în eprubete
joi, 9 septembrie 2010
Nimic nu e greu de înțeles
miercuri, 8 septembrie 2010
La mulți ani!
luni, 6 septembrie 2010
Azi am înviat
Pleonasm
Mintea ta-i un pleonasm
O amintire uitată
Se şterge în speranţă
Ca un ovul
Ce-şi aşteaptă viaţă.
În noapte, se despică,
Cu ploaia fulgerând
Muritor de rând,
Cu minte tonică,
Muritor de rând.
Te ridici instictiv,
Moartea să spele,
Mobilând fictiv
Triste şi venale
Scenarii pentr-un definitiv.
Joci jocuri,
Plângi lacrimi
Cazi în jos,
Urci în sus
Mintea ta-i un pleonasm
Cu crize de astm …
Se-nneaca-n pleonasm …
Viaţa-i un pleonasm.
Zâmbeşti zâmbete
Gândeşti gânduri,
Învii viaţa …
Cu fumul artei.
Pleonasmul e arta,
Ignoranţa imaginaţiei.
duminică, 5 septembrie 2010
Nice to see you again
Filmul bate viața?
vineri, 3 septembrie 2010
Balet
joi, 2 septembrie 2010
I'm broke .
********** So shall I , to be adored! **********
Şi mi-au construit un imperiu. M-au îmbrăcat în haine regeşti. Mi-au pus o coroană de diamante cu flori înnodate, mi-au transformat coastele în aripi şi m-au încălţat în pantofi de sticlă. M-au urcat pe un piedestal de pe cel mai înalt turn al imperiului. Mi-au arătat dragoste, iar eu i-am urât.
Şi mi-au adus cadouri împachetate în foiţe de aur. Mi-au ridicat statuie. Mi-au şters lacrimile. Mute.
Şi m-au înnecat cu dragoste. M-au pus prea aproape de soare. M-a ars. Cerul mi-a fost coroană.
Am vrut să cobor. Dar mi-au ridicat gratii de mărgele. Am vrut să sar, dar mi-au construit tavan de sticlă. Am jelit cerul şi mi l-au adus în cuşcă. Am plâns spinii din coroană ce mă înţepau. Şi mi-au adus o alta aurită, cu zmaralde, mai grea decât mi-ar fi trupul.
Am jelit pământul şi vântul zgomotos. Dar imperiul devenea tot mai mare.
Şi m-au aranjat, m-au spălat. M-au îmbrăcat în veșminte regești, grele, masive, urâte. Mi-au dat diamante și m-au implorat să le port. Păcatele mi s-au împreunat. Mi-au vorbit frumos, m-au venerat, m-au încătuşat.
Eu am jelit pământul.
Dar ei mi-au construit o trăsură cu roţi de mătase şi cai înaripaţi. M-au plimbat prin imperiu şi mi-au arătat bogăţiile.
Mi-au adunat lacrimile şi mi le-au înrămat în vitrine. Zmeii le erau discipoli.
Eu am jelit pământul.
I-am privit şi am închis ochii.
Şi imperiul s-a destrămat. Norii au înroșit. Soarele a amuţit. Coroana s-a ofilit.
A rămas pământul.
”Nu strică lipsa cât strică surplusul.”
miercuri, 1 septembrie 2010
You're shit!
Cumva, mi-aș fi dorit ca tu să fi doar o semnătură a sentimentelor mele. Să nu exiști decât uneori. Să te îngheț și să-mi amintesc de tine doar ... cândva. E un sentiment groaznic, urât, egoist. Dar cine crezi că se simte mai bine? EU, că îl am sau tu că îl primești? Poți să-l dai afară oricând. Oricum nu-ți pasă decât să mă ai. Nu contează cum. Și știi că nu mă poți pierde niciodată.
Am s-o spun doar pentru că-mi face plăcere să-l citez pe Maurois de câte ori am ocazia: ,,Începuturile unei iubiri împărtășite sunt tot ce-și poate închipui un om mai fermecător pe lumea aceasta.” Indeed fermecător. God dammit, nu e complicat. E doar greu iar asta face probabil lucrurile complicate.
Și parcă tot vreau să te îngheț. Tu doar mă vrei. Eu nu te vreau. Nu te suport. Mă dor urechile când te aud. M-ai obligat să te iubesc.
Sunt rea pentru că sunt prea bună. Provoc suferință tocmai pentru că evit s-o fac. Și-atunci unde am ajuns?
Cele mai urâte sentimente sunt pentru tine. Pentru că m-ai obligat să te iubesc. Pentru ce?
Nicotina nu-mi mai ajunge în sânge.