Cum rahatul este cafeniu, iar maron-ul este o culoare frumoasă, putem presupune ca rahatul este frumos? Dacă am sta să îl privim în ansamblu ... dar mai bine nu.
În postul ce va urma, unul dintre puținele premeditate, am să vorbesc puțin (iar când spun puțin, chiar fac referire la puțin!), despre proprietatea termenilor și cuvintelor. Altfel spus, despre cum oamenii tind să folosească termenii fără a le conștientiza. Într-un post anterior, am folosit cuvântul frumos ușor obsesiv. Urmează să înțelegi și de ce.
1. Luăm ca exemplu, bineînțeles, cuvântul frumos. Hai să-l disecăm.
frumós (frumoásă), adj. – 1. Care place, care trezește admirația. – 2. (S. m.) Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă etc. – 3. (Adv.) În mod plăcut, armonios, estetic. – 4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. – 5. (S. f. pl.) În mitologia populară, ielele.
FRUMÓS adj. 1. v. estetic. 2. arătos, chipeș, (pop.) chipos, fălos, mândru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tâmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto. (Un flăcău ~.) 3.arătos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mândru. (O casă ~oasă.) 4. v. plăcut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 6. însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~oasă.) 7. senin, (înv.) seninos. (Nopți ~oase.) 8. v. bun.
2. Dex-ul ne explică sistematic, cam ce ar însemna frumosul în cuvinte generale. Hai să adâncim problema. De câte ori ai spus despre ceva că-i frumos azi? De 10, 100 1000? Nu contează. De câte ori te-ai gândit cu adevărat ce înseamnă de fapt frumosul ăsta pentru tine. Ai văzut un câine pe centru: „Ce drăăguuț! E cel mai frumos câine!” Apoi a trecut o tipă mișto pe lângă tine: „Maamă, ce frumoasă-i asta, vereee! S-a îmbrăcat frumos, n-am nicio treabă!” Nu te oprești aici. Vezi o casă modernizată, o clădire nouă: „Mânca-ți-aș, ce frumoasă e! Așa mi-aș face și io una.” Și într-un final, vezi doi bătrâni mergând de mână: „Cât de frumooos! Așa vreau și eu să ajung, să mor io!”. Și dacă stai să te gândești, unele-s fleacuri, altele nu. Irelevant, nu? Dar totuși, ce înseamnă frumos pentru tine? Lucrurile cu adevărat frumoase, unde sunt? Chiar toate lucrurile sunt frumoase? Atunci hai să fie frumoasă și culoarea rahatului, că doar o porți excesiv.
3. Ca să mă explic mai pe îndelete, căci sunt convinsă că m-ai pierdut, am să-ți explic și de unde-i „frustrarea” asta a mea. Mi se pare absolut ipocrit ca un om să fie pecetuit ca fiind frumos, alături de o peluză frumoasă, între două lanterne verzi frumoase. Fatidic vorbind, oamenii folosesc cuvinte mari pentru orice rahat. Am dat ca exemplu cuvântul frumos, doar pentru că este prea des folosit. Pot da oricând ca exemplu un alt cuvânt, dar nu vreau să mă lungesc aiurea. Chestia este că, orice ai spune, „frumos” este un cuvânt puternic. De ce să abuzăm de el, când îl putem face un cuvânt care denotă cu adevărat ceva? Altfel spus, de ce să nu păstrăm cuvintele mari, pentru ce merită cu adevărat? De ce să nu fie ceva frumos, cu adevărat frumos? Un câine nu poate fi frumos. Toți sunt la fel, hai să fim serioși. În schimb, un suflet poate fi frumos - doar atunci când îl aprofundezi. Până atunci, rămâne un suflet.
Ideea concisă este că oamenii uită proprietatea cuvintelor și mai ales, uită să și le atrubuie cu adevărat. Cuvintele au devenit mingi aruncate, prinse mai de nimeni. Pur fatidic și trist.
Și totuși ... cum este culoare maron?
Au Revoir!
Să ne recitim cu bine!
Update!!!: Am căutat pe google cuvântul „fumos”, din pură curiozitate. Iată ce imagini și contraste „frumoase” i-au fost date browser-ului meu să vadă ... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu