Lene

Incep sa imi ador lenea din mine. Si cand o ador, e de rau. Cand ajungi sa adori ceva, poti sa te identifici cu un nebun. Si poate ca nu ti-a placut niciodata vara,sau fluturii, marea, oglinzile, scaunele ... poate ca nu ti-a placut niciodata sa te ridici din pat ..sau sa aprinzi televizorul ..si asta-i un efort. Stai si-ti cari lenea. Ajungi sa traiesti in mizerie si cand iti dai seama, ti-e pur si simplu lene sa te ridici. Nu, nu e ereditara si nici parte din tine. E doar tiparita in tine ... ca un tatuaj. Diferenta este ca nu exista laser, nici cutit sa-ti tai carnea pentru a-ti scoate o povara ce la inceput ti-a placut. Iar cand ajungi sa-ti fie lene sa-ti scoti lenea, atunci sa-ti pui un semn de intrebare for real. Iti place cum arati? Un fel de hippiot cu un pulover aproape de genunchi si maneci care-ti acopera complet palmele nespalate de ceva timp ...si parul ravasit acoperit de o caciula rupta intr-o parte, sosetele lipite de calcaie gata ca materialul sa se destrame, ascunse de blugii decolorati. What's to like in that?

Si ma intreb de ce corpul din oglinda nu-mi raspunde? De fapt, intrebarea corecta ar fi ... cum dracu am ajuns la oglinda? Parca programul meu de astazi se rezuma la pat, putin cascat, cate un click la laptopul care doarme obosit langa mine(nu cred ca a fost oprit vreodata-prea mult deranj, de ce sa-l opresc,cand poate sa stea aprins non-stop?) si putina filozofie asupra personajelor cu puteri telekinetice - de ce naiba nu zboara telecomanda aia la mine cand ridic mana nu pot sa inteleg.
Si totusi … am ajuns la oglinda ..o pot lua ca pe-o nebunie? Nu sunt adepta puterii momentului. Nu ca as avea vreo objectie, ci pentru ca mi-e lene sa ma concentrez atat asupra lucrurilor pe care le fac. Dar intentonez sa-l bag candva in seama pe Eckhart Tolle si sa-mi schimb viata intr-o aura putin mai pozitiva. Macar asa, di forma. Dar nu acum. Candva.

Oricum as lua-o, sunt aici. Si ma privesc. Si o fac degeaba.

Tigarile sunt bune. Lenea nu.

Dar am trecut de asta.

Mai zâmbeşte-mi o dată!

Aproape îţi văd zâmbetul …zâmbet zâmbitor

Zâmbet trist, ferice şi adormit …

Ai devenit tot ce eşti tu, un cuvânt orbitor

Un cuvânt puternic împregnat, iluzionist

O voce în ochii muţi ai ignoranţei

Un glas pe care l-am lăsat pradă nevoinţei

Eşti un accord adăugat melodiei ştiute doar de mine

Iar eu … eu sunt acel dezacord pe care l-ai iubit,

Acel acord nedesluşit.

Focul ardea în subteranul minţilor noastre,

Îmi spuneai să dorm, să prind momentul în speranţe

Îmi spuneai să-mi dedic corpul minţii tale,

Să răman în propriu-mi vis ce se desluşea cu stupoare,

În visul în care eram un context perfect,

O conturare în sanctuare.

Şi deveneai acea bătaie de vânt,

Care îmi biciuie gândul cu pasul încordat

Iar eu, acel asfalt pe care l-ai tot călcat,

Un fir din şirul plin de rugăminte.

Da, tu … tu mi-ai fost, părinte

Deşi nu te-am cunoscut vreodată.

Tu mi-ai fost părinte,într-o vreme de vânt vărsată

În calea către stele,

În tainele introvertite,în stările mele.

Te rog, mai zâmbeşte-mi o dată!

Mă hrăneai în visele nedeslisite

Îmi şopteai retrăirea ta

Iar eu te hrăneam cu rugăminte …

Te rog, mai zâmbeşte-mi o dată!

Pentru început

Mă trezesc în noapte, la 03:45 că vreau să-mi fac un blog. Şi uite că mi-am făcut. Aşadar, pentru început, acest blog se datorează în mod efectiv, indubitabil şi senzaţional, în reluare şi în direct, insomniei mele recent procurată,cu care nu mă mândresc.

Incredibil cât de lungă poae fi noaptea. Am ajuns să număr minutele dintre zgomotele comunitarilor. Din 10 în 10 minute, aproape perfecte, trece prin faţa blocului câte o mașină frumos decorată cu litere citibile ,,Poliția comunitară”. Ce de căcat sunteți, no offense! Trebuie să adaug de asemenea faptul că vecinul de la 2 se îneacă în somn. Băbuţa de deasupra foloseşte mult prea des wc-ul, iar cea de alături spală vasele la 3 noaptea. Ce nebună.. (Vorbesc eu, neroada fascinată de nebuni). Câtai ,,Pulsul Citadin''.
A, şi sa nu uit ...câinii ţin discursuri. Mai exact, discuta. (Liniştea de după,însă, este mult prea acută. Mai că te doare toporașul. Groaznic atunci când nu mai ai un punct de concentrare, de gândire ce dezvolta o concepţie).Te-ai întrebat vreodată ce discuta câinii de fapt atunci când latră? Probabil ca fiecare s-a gândit măcar o dată la asta.
Sunt sigură că prietenii noştri patrupezi au o logică incredibilă. Şi o comunitate bine definită. Şi vederea puternică (distanţa maximă de 1,5 km), auz ascuţit, ca şi simţurile, îi fac nu speciali, ci fascinanţi. Când eram mică, îmi credeam câinele un super-erou, un fel de Bolt.. şi n-am de gând să mă opresc acum din hrănirea mea frenetică prin vise. Fie ele şi cu ochii deschişi, obosiţi peste cearcăne. Uneori am impresia ca îmi pierd timpul cu visele din subconştient. Oricum de majoritatea nu-mi amintesc. Prefer să mi le formez cu ochii deschişi (de care am avut parte în mod fidel în ultimele zile). Am deschidere mai mare spre imposibil (care, nu știu .. dar îmi place s-o zic :D). Le pot controla.

Obişnuiam să fiu fascinată,chiar obsedată de vise. Deşi ,,obsesie'' este un cuvânt cam puternic.Chiar începusem să mă documentez vehement.
Într-o postare ulterioară,însă, am să dezvolt ideea (nu promit, pentru că sunt sigură că o să uit, iar promisiunile nu sunt puctul meu forte cu care să ma mândresc). En fin ... nu vreau s-o lungesc acum aiurea, la ora mea de aberare intensă. Și-așa sunt un dezastru indubitabil.
Revenind la câini, mi se pare fascinant simţul matern al mamei, plânsul puiului de câine..şi o sâ sune ciudat, dar şi modul lor de împerechere mă pasionează. Mă întreb care sunt punctele de atracţie la câini, formele ,,sexy'' , dacă există asemenea varietăţi. Poate că ei nu sunt atât de superficiali. Sau sunt?
Pentru mine, un singur lucru demonstrează cu adevărat inteligenţa câinelui şi comunicarea lor:

În timpul fătării, căţeaua ştie în general ce trebuie să facă: cu dinţii rupe învelitorile fetale din jurul fiecărui pui şi tot ea taie (cu dinţii) ombilicul căţelului.

Cam atât despre insomnia mea, vise conştiente şi câini incredibili. Promit ca următoarea mea postare să fie mai puţin mediocră.

Vise plăcute! : )
PTU!