Pentru început

Mă trezesc în noapte, la 03:45 că vreau să-mi fac un blog. Şi uite că mi-am făcut. Aşadar, pentru început, acest blog se datorează în mod efectiv, indubitabil şi senzaţional, în reluare şi în direct, insomniei mele recent procurată,cu care nu mă mândresc.

Incredibil cât de lungă poae fi noaptea. Am ajuns să număr minutele dintre zgomotele comunitarilor. Din 10 în 10 minute, aproape perfecte, trece prin faţa blocului câte o mașină frumos decorată cu litere citibile ,,Poliția comunitară”. Ce de căcat sunteți, no offense! Trebuie să adaug de asemenea faptul că vecinul de la 2 se îneacă în somn. Băbuţa de deasupra foloseşte mult prea des wc-ul, iar cea de alături spală vasele la 3 noaptea. Ce nebună.. (Vorbesc eu, neroada fascinată de nebuni). Câtai ,,Pulsul Citadin''.
A, şi sa nu uit ...câinii ţin discursuri. Mai exact, discuta. (Liniştea de după,însă, este mult prea acută. Mai că te doare toporașul. Groaznic atunci când nu mai ai un punct de concentrare, de gândire ce dezvolta o concepţie).Te-ai întrebat vreodată ce discuta câinii de fapt atunci când latră? Probabil ca fiecare s-a gândit măcar o dată la asta.
Sunt sigură că prietenii noştri patrupezi au o logică incredibilă. Şi o comunitate bine definită. Şi vederea puternică (distanţa maximă de 1,5 km), auz ascuţit, ca şi simţurile, îi fac nu speciali, ci fascinanţi. Când eram mică, îmi credeam câinele un super-erou, un fel de Bolt.. şi n-am de gând să mă opresc acum din hrănirea mea frenetică prin vise. Fie ele şi cu ochii deschişi, obosiţi peste cearcăne. Uneori am impresia ca îmi pierd timpul cu visele din subconştient. Oricum de majoritatea nu-mi amintesc. Prefer să mi le formez cu ochii deschişi (de care am avut parte în mod fidel în ultimele zile). Am deschidere mai mare spre imposibil (care, nu știu .. dar îmi place s-o zic :D). Le pot controla.

Obişnuiam să fiu fascinată,chiar obsedată de vise. Deşi ,,obsesie'' este un cuvânt cam puternic.Chiar începusem să mă documentez vehement.
Într-o postare ulterioară,însă, am să dezvolt ideea (nu promit, pentru că sunt sigură că o să uit, iar promisiunile nu sunt puctul meu forte cu care să ma mândresc). En fin ... nu vreau s-o lungesc acum aiurea, la ora mea de aberare intensă. Și-așa sunt un dezastru indubitabil.
Revenind la câini, mi se pare fascinant simţul matern al mamei, plânsul puiului de câine..şi o sâ sune ciudat, dar şi modul lor de împerechere mă pasionează. Mă întreb care sunt punctele de atracţie la câini, formele ,,sexy'' , dacă există asemenea varietăţi. Poate că ei nu sunt atât de superficiali. Sau sunt?
Pentru mine, un singur lucru demonstrează cu adevărat inteligenţa câinelui şi comunicarea lor:

În timpul fătării, căţeaua ştie în general ce trebuie să facă: cu dinţii rupe învelitorile fetale din jurul fiecărui pui şi tot ea taie (cu dinţii) ombilicul căţelului.

Cam atât despre insomnia mea, vise conştiente şi câini incredibili. Promit ca următoarea mea postare să fie mai puţin mediocră.

Vise plăcute! : )
PTU!