Lene

Incep sa imi ador lenea din mine. Si cand o ador, e de rau. Cand ajungi sa adori ceva, poti sa te identifici cu un nebun. Si poate ca nu ti-a placut niciodata vara,sau fluturii, marea, oglinzile, scaunele ... poate ca nu ti-a placut niciodata sa te ridici din pat ..sau sa aprinzi televizorul ..si asta-i un efort. Stai si-ti cari lenea. Ajungi sa traiesti in mizerie si cand iti dai seama, ti-e pur si simplu lene sa te ridici. Nu, nu e ereditara si nici parte din tine. E doar tiparita in tine ... ca un tatuaj. Diferenta este ca nu exista laser, nici cutit sa-ti tai carnea pentru a-ti scoate o povara ce la inceput ti-a placut. Iar cand ajungi sa-ti fie lene sa-ti scoti lenea, atunci sa-ti pui un semn de intrebare for real. Iti place cum arati? Un fel de hippiot cu un pulover aproape de genunchi si maneci care-ti acopera complet palmele nespalate de ceva timp ...si parul ravasit acoperit de o caciula rupta intr-o parte, sosetele lipite de calcaie gata ca materialul sa se destrame, ascunse de blugii decolorati. What's to like in that?

Si ma intreb de ce corpul din oglinda nu-mi raspunde? De fapt, intrebarea corecta ar fi ... cum dracu am ajuns la oglinda? Parca programul meu de astazi se rezuma la pat, putin cascat, cate un click la laptopul care doarme obosit langa mine(nu cred ca a fost oprit vreodata-prea mult deranj, de ce sa-l opresc,cand poate sa stea aprins non-stop?) si putina filozofie asupra personajelor cu puteri telekinetice - de ce naiba nu zboara telecomanda aia la mine cand ridic mana nu pot sa inteleg.
Si totusi … am ajuns la oglinda ..o pot lua ca pe-o nebunie? Nu sunt adepta puterii momentului. Nu ca as avea vreo objectie, ci pentru ca mi-e lene sa ma concentrez atat asupra lucrurilor pe care le fac. Dar intentonez sa-l bag candva in seama pe Eckhart Tolle si sa-mi schimb viata intr-o aura putin mai pozitiva. Macar asa, di forma. Dar nu acum. Candva.

Oricum as lua-o, sunt aici. Si ma privesc. Si o fac degeaba.

Tigarile sunt bune. Lenea nu.

Dar am trecut de asta.