Sunt vremuri grele pentru visători.

duminică, 27 martie 2011

Prea complicat.

Sunt momente în care nu mă amuză nici căţelul vecinului, care stă proptit pe geamul de vis'a'vis şi mă priveşte cu un subînţeles neînţeles. Sunt chiar momente în care certurile aceluiaş vecin cu nevastă'sa nu mă mai binedispun. De ce te'ai certa pe un toaster de pâine amărât? E absurd. Nici măcar amuzant. Şi da, în genere, mă amuză lucrurile neamuzante. Și absurde. Fac parte din viață. Și sunt simple. Ooo, sunt atât de simple! Frumoase lucrurile simple. Mi-o zic mereu, dar tind să nu mă cred. Și totuși, acestea fiind spuse, sunt momente în care lucrurile care fac parte din viaţa asta amuzantă a mea, nu mă amuză.

Și ce fac eu în astfel de momente? Citesc ziarele astea deplorabile, de scandal. Așa îmi plaaac! Nu de alta, dar văd că poate fi mai rău. Sau că-s prea mulți proști pe lumea asta, ca să fac și eu parte din ei. Nu am loc. Și ca să fie și o culme pe balcon, în unele rarissime ocazii ... mă regăsesc în paginila astea murdare pe care le răsfoiesc. Rar, dar se întâmplă. Și d-abia atunci pot spune că am puterea de a reveni la lucrurile mele simple, dar frumoase.

''Bărbatul meu m'a înşelat cu amanta care era de fapt ... fosta soţie.'' (sursa: titlu de Cancan, sau ceva de genu'. Nu că ar conta.)

Ei, uite ceva care mă amuză. Ai tupeu să mă întrebi de ce? Păi ia pune tu cap de fir la cap de fir. Dintre atâtea femei de pe lumea asta sictirită de atâția oameni cu ochi de pești conjugali, de ce ai înșela actuala (pe care pretizi că o iubești), tooocmai cu fosta. Ești atât de incapabil (fizic și mental vorbind), încât să nu-ți poți lua la bordul BMW-ului tău proaspăt tunat, minim o „prospătură”? Sau, poftim, maxim una cu care nu te-ai înjurat ca la ușa cortului și care nu-ți reproșează în toate modurile posibile atitudinea ta acordată la viața conjugală?  Sau ție îți plac rebuturile? Îți place să mănânci unde te-ai ... unde te-ai ușurat de greutate? Hai să fim serioși. Mai bine te uiți la o telenovelă - îți faci un program de seară, lejer, pe canapea, dai puțină apă la câini, eventual îți iei și niște semințe, niște Cola și gata! Parcă sună mai bine. 
En fin. Nu mai continui, că n-are prea mult rost. Dar cam așa stau lucrurile (singurul motiv pentru care le pun în vizor, este pentru că fac, realmente, parte din societatea asta în care ne străduim să trăim, chiar să supraviețuim, din cultura noastră de câh, de la Adam încoace). Dacă aș sta să dezvolt, te-ai simți prea jeg. Și parcă mi-e milă. Nu mult, dar am și eu o milă (minimală). 
Concluzie: Prea complicat.

Și uite așa, oamenii se complică. Ceartă-te băi nene pe un toaster! S-ar putea să te amuze. 

ne recitim cu bine!

9 comentarii:

  1. Oamenii sunt masochişti, caută fericirea în complicat când ea e chiar sub nasul lor în simplitate.
    Oamenii sunt oameni orice le-ai face, oriunde i-ai pune, cu bune cu rele, uneori trebuie să-nveţi să fi nepăsător, nimănui nu-i place să fie înconjurat de oameni ce-şi plâng de milă ori.. ah e atât de mult de scris pe temă!:))
    Cum spuneai: prea complicat

    RăspundețiȘtergere
  2. DA! Îmi place , ce spui tu. Și încă un DA pentru că sunt atâtea de spus ... ! Și mi-aș bate capul să le spun! Pe cuvânt dacă nu aș face-o! Dar ... pentru ce? M-aș complica.

    Uneori, e mai bine să rezumăm lucrurile. Să le simplificăm și să le aducem la un numitor comun: „prea complicat”. Poate că-i prea complicat pentru mine, poate că-i pentru tine, pentru toată lumea, poate că-i în genere, poate că ... . Puțin contează asta. Las lucrurile să se complice singure.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuie sa isi vanda si ei ziarele cumva...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Cristina, dar nu asta-i ideea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu mai avea si tu o mila.Eu prefer sa am kilometri.Km in fata astora.Sa nu-i mai vad,sa nu-i mai simt,sa nu-i mai respir,sa moara in chinuri.Groaznice.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mare dreptate ai, dragă Vert (ce frumos sună ... Vert).

    Dar ... de ce să moară ei în chinuri și să se termine totul, când pot trăi o viață întreagă în prostia lor? Și mai ales, în lumea asta murdărită (tot de ei, ce-i drept). Nu crezi că-i o pedeapsă mai cruntă asta? Crezi tu că nu vor avea mustrări la sfârșit? Sunt oameni. Chinul vine natural, inevitabil. Și cred că asta contează, fatidic vorbind.

    Și cred că deja le dăm prea mare importanță.

    RăspundețiȘtergere
  7. Yup,achiesez -))) si rectific : sa traia...blah-blah !

    Vert suna mai frumos fara 'dragă'.'Dragă' ma duce cu gandul la Iliescu.
    Si mi-e somn.Si sa ai somnul linistit ! Si bine si am sa mai trec p-aici si merci !

    RăspundețiȘtergere
  8. Mă și văd clătinând din cap ca Iliescu. :))
    „Dragă” sună nasol cam pus pe peste tot. En fin, n-o mai lungesc. Îmi pică ochii și nu văd să-i mai pun la loc, pe urmă.

    Să ai și tu un somn!
    Te mai aștept cu drag p-aici, măi dragă.

    RăspundețiȘtergere