Rupse foaia şi o lăsă să cadă pe podea. Apoi scrise: Trăim cu convingerea că suntem stăpânii propriilor noastre vieţi, că viaţa ne este dată pentru a ne bucura de ea. Dar asta este evident absurd. Sigur putem fi fericiţi cu conştiinţa că suntem muritori? Sigur trebuie să fim? Nu există nicio substanţă eternă în univers. Chiar şi stelele sunt supuse schimbării. Chiar şi soarele se va stinge. Dacă privim în jur, înţelegem că schimbarea este inevitabilă. Atunci de ce nu există o religie a celor schimbătoare în loc de una a celor eterne? De ce nu preamărim tendinţa perpetuă a lucrurilor de a se schimba? Aceasta este filosofia mea ... Rupse şi bucata asta de hârtie şi o aruncă. Fredonând vinovată o melodie, se gândi...
Pentru mine adevărul este revigorant. Mă bucur că lucrurile stau aşa.
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Nu sunt mândră de el, stai liniştită. E doar un prag impus de a nostră cultură bogată in incultură. Şi cu asta am spus tot.
RăspundețiȘtergere