Mă duceam spre casă. Ieri, pe la ora 13:00. În timp ce mergeam pe centrul imaginar al omenirii, am încercat să conştientizez puţin ce-i în jurul meu. A fost prima oară când m-am simţit atât de mică. Insignifiantă! Invizibilă! Inexistentă! Sunt o tristă (cum s-ar spune).
1000 de oameni, 1000 de griji, 1000 de probleme, 1000 de conversaţii, 1000 de poveşti fără sfârşit. Cu mine, 1001. Mai contează? Sunt o problemă în plus. Ca şi fiecare dintre voi. Nu-mi pasă că ţi-a murit pisica! Mie mi-a murit căţelul! Şi îl iubeam! Ce dacă şi tu îţi iubeai pisica. Eu îl iubeam cu adevărat pe al meu. Touche!
Stânga - dragoste, dreapta - bani, faţă - fashion, spate - certuri, diagonal stânga - afaceri, diagonal dreapta - boli, sănătate.
Se învârt fix ca păsărelele alea albastre de după ce te loveşti la cap. Ei bine, astea-s nişte subiecte, pure probleme, care uneori mă lovesc (suav) şi mi le fac inexistente pe ale mele. Ce păsărele bă nene, astea-s holocausturi!
Prin urmare, am eu vreo problemă? Ei bine, află că nu! Aveţi voi destule chiar şi în locul meu. Dacă tot sunteţi atât de egocentrici în problemele voastre, atunci să le aveţi voi pe toate! Sincer, eu chiar nu am nevoie! Astfel, mă complac.
A devenit o terapie absolut prolefica pentru creierul meu. Poţi încerca. Du-te într-un loc absolut conglomerat. Aşează-te între oameni. De preferat, să stai jos, că deh. Apoi, ascultă-le ofurile. Altă viaţă, aşa-i? Nu-i fascinant cum trece câte un om cu toate problemele lui pe cap şi cu figura lui îmbătrânită de atâta stres? Şi ce-i mai fascinant la toată treaba asta, este faptul că trece. Şi atât! Apoi, s-ar putea să nu-l mai vezi vreodată. Sau să nu-ţi mai aminteşti vreodată de el. Află că aşa treci şi tu pe lângă alţii.
M-am îndrăgostit de 1000 de ori. Şi am uitat de 1001.
Să ne recitim cu bine!
Da, vineri ... o ultimă zi. Fix aşa - groaznică zi (pentru mine).
RăspundețiȘtergereMs. că ai trecut p-aici! :)
Daca te-ai jucat vreodata sims, totul se intampla ca acolo, suntem doar un joc video prost....si cine stie cine ne controleaza
RăspundețiȘtergereAny,
RăspundețiȘtergereDa, ştiu despre ce vorbeşti. Dar tind să cred contrar spuselor tale. Tind să cred că ne autocontrolăm şi că alegem să privim sau nu. Să gândim sau nu - cu ajutorul factorilor aditionali exteriori, desigur.
Hai să fim serioşi, cine ar pierde timpul să controleze 7 miliarde de oameni? Oricine, teoretic. Dar dacă te gândeşti practic şi dacă priveşti oamenii şi personalităţile lor aşa cum sunt, vei observa că nu-i chiar aşa.
Nu te contrazic într-u' totul! Poate e ca tine. Şi poate suntem controlaţi. Dacă-i aşa, atunci nu mă pot simţi altfel decât genială, pentru că ştiu că alegerile mele stupide şi fără cap, nu sunt dovadă prostiei mele, ci a unui păpuşar plictisit, cu tărâţe-n cap.
În plus de asta, măcar, aş ştii că nu mai trebuie să mă strufoc atâta cu ce trebuie să mă îmbrac mâine sau ce trebuie să fac pentru mâine (ş.a.m.d.), pentru că oricum va alege în locul meu un şobolan cu mintea udată.
Şi acum că tot mi-am jignit stăpânul care mă controlează, aştept cu nerăbdare să fiu pedepsită. Uhm, dacă mă gândesc mai bine ... de ce m-a lăsat să-l jignesc de prima dată, să-i rănesc orgoliul şi prestaţia? Aş zice ,,Nebănuite sunt căile ...'', dar mai bine nu. :)
Mulţumesc şi ţie că ai trecut p-aici şi, mai ales, pentru paralela frumoasă (un subiect destul de interesant şi controversat)!
Toate cele bune şi ... să ne recitim cu bine!
Toti oamenii, aia 1000, sunt niste roboti facuti special ca sa scoata de la tine reactii noi, sa te faca sa te descoperi. Si toti comploteaza sa te faca fericita pe calea cea grea si durabila. Asa sunt programati. Eu pot sa-ti spun ca nu fac parte dintre ei, desi, daca as face parte as zice la fel, asa ca mai bine nu mai zic si crezi ce vrei. Tu, in mod clar, nu esti teleghidata, te controlezi singura. Rara avis!
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr roboţi. Asta, doar pentru că ei aleg să trăiască sub acest regim.
RăspundețiȘtergereCred că, în acelaşi mod clar, cert (chiar mult mai evidenţiat), sub nicio formă nu eşti teleghidat şi lalala. Eşti, poate, persoana care trezeşte (pură impresie personală). Şi mai cred că suntem un grup de "rara avis", cum ai spus şi tu, aleşi nu numai sistematic, ci şi compoziţional.
Cu toate acestea, nu ştiu. Nu ştiu nici dacă vreau să ştiu. Ştiu doar că suntem ceea ce alegem să fim.
Rara avis in terris, nigroque simillima cycno!