Sunt vremuri grele pentru visători.

joi, 4 noiembrie 2010

Alo!?

Cum se face un suflet gri? Tu ce material folosești? Și l-ai făcut singur? Însemnă că ești un maiestru. Sau poate meșter? Ce ești tu de fapt? Nu-i spune că inginer. Aha ... arhitect deci. Și-mi poți construi un suflet colorat? Vreau ca materialul să fie din mătase. Iar culorile să fie colorate! Da, colorate! Nu vreau culori șterse, pale. Vreau culori colorate!  Vreau ca lumea de pe stradă să-și întoarcă privirile, numai și strict, după sufletul meu. Vreau să apar în revistele mondene și celebre, cu articole înălțătoare. Vreau să fiu pe copertele cărților cu și despre suflet. Coperte colorate, cărți colorate. Vreau să apar pe podium cu sufletul meu colorat. Să defilez, iar oamenii să mă admire. 

Poți? Ce frumos, arhitectule! Aștept planul tău de creare. 

Și totuși, cu toată capacitatea ta de meșter ramolit, de ce nu mi-ai făcut sufletul de la început colorat? De ce l-ai aruncat pe pământ gri? Și de ce e pătat de cafea? Eu nu beau cafea.

Poftim? Trebuie să plătesc? Aha ... cât? 

Ok, atunci. Nu, mulțumesc. La revedere!
Andra aka Toujours.

2 comentarii:

  1. nu iti trebuie un "arhitect" sa'ti aduca culoare in suflet :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Arhitectul eşti chiar tu. Nu poate fi nimeni altcineva exterior ţie.

    Părerile mele sunt pur personale. Nu te privesc, prin urmare, nu te mai agita. :p

    RăspundețiȘtergere