Dacă tot tematica blogului se bazează pe visători și vremurile lor, aș vrea să discut puțin despre asta. Un subiect lejer, frumos și relaxant - chillin', cum ar spune unii. Aș vrea să discut în special despre oamenii visători. Despre cum ne autofinanţăm visele. Da, mă bag în cutia voastră deși, îmi place să cred că noi nu suntem în cutie. Îmi place și vreau să cred că visătorii sunt de fapt cei de din afara cutiei.
Cum ne autofinanțăm visele? E simplu. E atât de simplu și frumos! Închide ochii și vei realiza. Noi nu vedem negru cu punctulețe atunci când închidem ochii. Nu ... noi visăm. Și cum autofinanțăm asta? Ei bine, prin nimic altceva decât simț prodigios. Prin natura de a simți liniștea și de a auzi mirosul. De a le combina și face muzică din ele. Noi desenăm vise cu firicelele de praf. Construim vise din sentimente tumultuoase. Cântăm vise din frunze uscate. Iubim negrul pentru că apreciem albul. Nu ne credem moguli. Nu, noi nu cucerim imperii de oameni. Noi cucerim imperii de sentimente, imperii de simțiri și de haine croșetate din aluat peremptoriu.
Noi aspirăm frumosul și-l strângem ca ofrandă. Ofrandă pentru un vis mai bun.
De ce ți-e frică să visezi? Da, știu ce gândești. Crezi că ești mai tare și mai realizat prin realismul tău? Nu te grăbii ... toate vin la timpul lor. Nu-ți amâna fericirea. Nu-ți amâna visele. Amână-ți dezamăgirile. Amână-ți stresul și visează. Nu a murit nimeni din vise. Din realism în schimb, da!
Nu o lua ca pe un sfat. Nu o lua ca pe o trezire. Ia-o ca pe ceva ce ar trebuii să o facem cu toții măcar din când în când. Pentru că, sunt vremuri grele pentru visători. Hai totuși să arătăm contrariul.
Să ne recitim cu bine!
Dar visători vom fi pe veci,
RăspundețiȘtergeredeși trăim în vremuri reci...