Azi, e despre mine!

Azi, m-am hotărât să fiu narcisistă.
Măcar o dată-n viață. Nu mă judeca. Judecă-te pe tine.
De fapt, învață tu să te iubești și apoi critică-mă. Nu poți să iubești dacă nu o faci mai întâi de toate, cu tine însuți. Dar asta-i altă mâncare de pește. Aici, e doar despre mine.


Azi, mă iubesc. Mai mult ca oricând. N-ai idee cât!
Merg pe stradă și nu mă pot opri din a mă holba la mine însămi. Îmi place reflexia mea din geam. E o tipă frumoasă. Eu sunt frumoasă! Iar centrul e doar despre mine. Mă vorbește. Parcă-l aud cum îmi cântă. (Tipii de azi, cu Jesus, din centru, cântau de fapt despre mine, folosindu-mi pseudonimul. Unul dintre altele multe.)
Prin urmare, azi, sunt în sfârșit perfectă. Așa cum mereu mi-am dorit.
Îmi place cum îmi vine puloverul pastelat cu blugii mulați. Și îmi place părul proaspăt spălat, cu arome de ciocolată. Îmi pace cum miros. Și îmi plce cum zâmbesc atunci când mă miros.
Azi, îmi place noul meu ruj. Mă prinde bine. Sunt frumoasă. Iar genele mi se curbează frumos. Mascara și creionul maro, îmi vin magistral. Da, am căutat un sinonim potrivit pentru perfect. Pentru că azi, sunt formidabilă, excepțională, ectraordinară, ideală, minunată, splendidă ...


Deja ți-e rău de cuvintele mele? Îți vine să vomiți, așa-i? Foarte bine. Să-ți vină. Eu tot perfectă rămân. Iar tu te umpli de vomă. Și nici n-ai văzut tot!
Pentru că azi, sunt sublimă, superbă, săvârșită, desăvârșită, ireproșabilă, sfântă, curată.
Pot să te scuip. Chiar și să-mi suflu nasul în mânecă. EU tot frumoasă rămân. Știu că te macin, că te scârbesc. (ține minte că cel scârbit, devine scârbos prin natură). Dar, nu asta-i intenția mea. Și cu toate astea, dacă reușesc să o fac, atunci pe lângă toate calitățile esențiale de care sunt purtătoare în mod direct, sunt și satisfăcută.


Hai că am început din nou să vorbesc despre tine. Iar postul ăsta îmi este dedicat strict mine. Așa că, ieși! Măcar aici să fie doar despre mine!


Nu sunt superficială. Să nu crezi asta. Sunt ce-mi doresc să fiu măcar o dată. Chiar dacă-i doar aici, într-un post penibil, într-o zi patetică.


Cum spuneam, azi e despre mine. Azi, eu sunt cea mai importantă. E ziua mea din an, în care sunt frumoasă. E ziua mea din viață, în care mă iubesc și mă înțeleg. E ziua în care în sfârșit, relația cu mine a devenit euforică. Și îmi place. Aș putea să mor acum. Așa, frumoasă, perfectă, înțelegătoare, în plină coexistență cu mine însămi. Ar putea fi chiar un moment ideal. Nu și o dorință, though. Încă mai am multe de împărțit. Nu scapi de mine așa ușor!


XOXO, Perfect girl.


Later Edit (în loc de P.S.): Îmi iubesc nasul acvilin și dinții mei strâmbi. Și fața mea rotundă, ușor asimetrică. Și buzele inegale. Și mai ales, limba mea geometrică. :)


Și ca să o citez pe Corina, sunt o ediție limitată. (a fost bună asta, mic geniu)