Sunt vremuri grele pentru visători.

joi, 16 septembrie 2010

Dragă viață,

Credeam că înșirui doar siluete. Siluete frumoase, perfecte. 














Da, îmi plac așa cum sunt creațiile tale, întotdeauna fidele tiparului tău. Să nu crezi că nu respect asta. Eu sunt cea care te-a respectat tot timpul. Dar totuși ... ești plictisitoare și urâtă. Nu ești crudă, ești macabră. Doar n-oi sta doar să desenezi. Ne uiți ca pe niște copii lăsați în tomberoane. Ai vreo idee cum e? A,stai, am uitat ... tu ești viața, tu doar desenezi. Penibil pentru tine. Creionul se șterge, să știi! Iar minele se sfârșesc. Creta nu-i bună. Ai fi o viață deplorabilă dacă ai ajunge să ne desenezi cu creta. Măcar o pensulă autentică să-ți permiți. Dar știi că și acuarelele se isprăvesc? Până când? Nu de alta, dar vreau să știu și eu dacă apuc ceva divergent în talentul tău. Să văd dacă ești în stare de ceva realmente. Oricum ești ca un pictor nebun care desenează mereu aceeași muză strâmbă. Dar eu le văd perfecte. Suntem muzele tale perfecte. Uitate în tomberon. Să știi că pute. Ca tine. Duhnești de la distanță.

Și mi-a crescut tupeul. M-am jucat cu tine. Am încercat să vă transform pe toți în fulgi de zăpadă. Și v-ați topit. Iar apa a ajuns luată de canal. Iarna v-a transformat din nou în gheață. Ce gheață frumoasă, perfectă. Fără formă și suflet. Și am alunecat. Și am căzut. Și m-a durut. Am făcut vânătaie și nici măcar nu ți-a păsat. Mda, ești perfectă așa, nealterată, apretată de gheață, înconjurată de creațiile tale tot așa de perfecte. Iar eu am tupeu. Am atâta tupeu! N-ai idee cât! Nu mă subestima. Obrazul meu e îndeajuns de tare cât să te sparg. Și să-ți fac vânătăi de foc. Negre și urâte. Acum ești interesantă, nu? Nu te doare ca pe mine. Mă doare și când te văd cum te chinui. Dar îmi place.
Ia spune-mi, ție îți place de tine? Să știi că eu te-am creat. Ține-mă minte. Nu-mi uita fața vreodată. Acum știi de cine să te ferești. De ce te zbați? Te las oricum să te evapori. Nu sunt așa ca tine. Nu distrug, nu abandonez. Redau libertate într-un loc acceptabil. 
Dar data viitoare, învață să ma respecți.

Andra, aka Toujours.

Credeam că viața înșiruie siluetele. Da, știu ... suntem frumoase, perfecte. 
Nu te lăsa amăgit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu