Daltonistul

Gândul meu e daltonist.
Mic, mărunt și incisiv
te-am văzut
intuitiv.

Culorile se țin în eprubete.
Ce spui tu,
sunt minciuni corecte.

Și văd culori frumoase
sunteți viziuni curioase.
M-am făcut câine și nu visez
cu dreaptă credință, te curbez.
Voi nu știți ce vreți!
Voi doar ... vedeți!

De ce încerci să mă minți?
Ești urât,
ai râme printre dinți.
Ești format dintr-un cuvânt.
Malign, hidos, respingător
corpul tău e incolor.

Nu spera la culori frumoase.
De ce vrei idei maiestuoase?
Ești prea mic să ai putere
ești pierdut în cuvinte grele.

De ce vrei fapte mărețe
tu disperi în discreție
cuvântul tău e doar o secreție.

Uiți că visele sunt călătoare,
uiți că viața-i nepăsătoare
și ce atigi tu, moare
ca și visele viitoare.

Ce spui?
Să cred în tine?
Ce spui?
Să sper în bine?
Gândul meu e daltonist.
Iar tu ... ai inima în formă de chist!

Culorile se țin în eprubete