Lecție despre ... moarte

Credeam că moartea face parte din viață. Uite ceva greșit. Viața face parte din moarte.

Nu ești de acord, știu. Ar fi trist să gândești așa. Răspunde-mi atunci la o întrebare. Cum se face că în fiecare zi, trăiești cu bună știință că mori? Nu se numește aceasta din urmă, moarte lentă? Mori ușor în timp ce trăiești. Viermele din tine te sapă. Și te sapă. Și te sapă. Nu ești nemuritor, deși involuntar crezi asta. Poate doar eu. Mi-am vândut sufletul. De fapt, l-am pierdut la Poker. Dar tot vândut se cheamă.

Viața e scurtă. A naibii de scurtă. Mult mai scurtă decât moartea. Te trezești cu bastonul la braț, mai mare decât ce-ai lăsat în urmă. Nu te gândi că viața se termină ca în filme. Că săruți un făt frumos, într-o caleașcă strălucitoare și gata, ai găsit ce ți-ai dorit, ai atins Nirvana. Nimic nu mai contează. Întotdeauna există o continuare. Știu că îți va suna deplasat, dar într-un final, ajungi să te chinui, să îți plângi de milă și să îți dorești să dormi, doar ca timpul să-ți treacă mai repede. Apoi ... inevitabil ... adormi. Apoi ... poți fi în sfârșit, etern. Timpul nu mai are valoare. Ești fericit. Te-ai chinuit o viață. Nu-i mult. A fost doar un rol jucat în scenariul Morții. Ai fost un actor perfect. Definit de tine, sculptat de alții. Sau nu.

.

Poate crezi că ce spun eu aici, e trist. Dacă tu crezi așa, atunci ești un pesimist incurabil. Eu văd lucrurile optimiste. Știi de ce? Pentru că știu că atunci când sufăr, cândva nu o să mai conteze. Știu că atunci cand viermele se zbate în mine, de fapt, își joacă rolul. Îmi amintește că trăiesc și îmi amintește să o fac așa cum trebuie, pentru că timpul e scurt. Știu că atunci când mă împiedic și cad, nu mai contează, trebuie să mă ridic și să profit în continuare. Și mai știu că atunci când găsesc fericirea, trebie să o exploatez. Nu există o a doua șansă în relația noastră cu moartea. Trebuie să o acceptăm, să o respectăm și să ne oprim în a o ignora. Ea e cea care ne determină să ne prețuim viața. Moartea e savoarea existenței.

„Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu” (Baudelarie)