Azi este o zi superbă de toamnă, în care nu pot face altceva mai bun, în afară de a dormi. Cum acest lucru îmi este absolut imposibil, sunt nevoită să îmi imaginez că dorm și să-mi fac treaba. Cum nu sunt în stare nici de treabă, voi intra în funcția de pilot automat (hibernare) și voi lăsa subconștientul meu să facă ce vrea din mine. Doar azi. Măcar azi. Eu, am nevoie de odihnă.
Așadar, vă vorbesc pentru ultima oară eu, persoană fizică, Andra. Probabil mă veți întâlni la un moment dat pe străzile Piteștiului. Nu sunt eu. Este doar subconștientul meu, făcând treaba în locul meu. EU, dorm în patul meu cald și frumos mirositor, în numele acestei dimineți mirifice.
Închei cu un salut călduros din partea mea și al subconștientului meu (hai să-i zic alter-ego). Pentru că azi ne înțelegem atât de bine, închin și un pahar de vin în cinstea lui. Long live me!
Să ne recitim cu bine!
azi chiar a fost o zi frumoasa de toamna... dar ce repede a trecut... ce repede trec zilele de la un timp si cat de greu trec noptile...
RăspundețiȘtergereAdevăr grăiești ... !
RăspundețiȘtergeresi asa s-a nascut cel mai nou blogpost al meu, asa ca trebuie sa iti multumesc ca mi-ai fost muza :)
RăspundețiȘtergerePS: si tu stai treaza pana foarte tarziu? :p
Mă bucur și mă simt flatată! :D
RăspundețiȘtergerePS: Da ... într-un mod oripilant de evident! :))