„Femeile sunt proaste și slabe prin natură și esență. [...] De ce vreți egalitate, când vă plângeți la fiecare ridicătură de greutate? De ce vreți egalitate, când nu sunteți în stare să desfaceți un borcan? [...] Iar pe plan intelectual, nu mai spun ... întreabă-te de ce majoritatea scriitorilor sunt bărbați? De ce majoritatea olimpicilor sunt bărbați?”
În mod normal, aș ignora cele tocmai relatate, cum am făcut-o până acum, însă dat fiind că mulți dintre voi, spuma planetei, aveți baza conceptuală de această natură, mi-am permis să clarific puțin lucrurile. Prin ceea ce urmează, nu încerc să schimb păreri, nu încerc să atac pe nimeni, încerc doar să informez așa cum pot și să pun puțin în temă pe cei, în mod evident, în ceață. Apoi, poate mai discutăm ce și cum.
În plus de asta, nu încerc să denigrez, Doamne ferește! Ideea de bază este că egalitatea asta de care vorbim este înțeleasă total opus termenului, ceea ce strică din start premisa de abordare (asta ca să fiu finuță și să mă exprim în termeni).
Deși mă voi adresa la persoana întâi singular, subiectul de referință este unul plural.
Prin urmare ...
Dragul meu,
Voi încerca să fiu cât mai clară și concisă, ca să evit o viitoare discuție pe tema aceasta cu tine. Maniera mea de abordare nu va fi ca răspuns la maniera ta. Așa că nu te aștepta să te fac prost. :)
Mai întâi de toate, trebuie să știi că frumos și normal este să te informezi atât cât poți (ai cărți, ai filme, ai biografii, autobiografii, google, Wickipedia, bloguri de referință etc.), înainte de a aborda o discuție sensibilă și de a ataca pe stomacul gol.
Acum că am terminat cu super-introducerea, să luăm femeia ca ființă sălbatică, iar bărbatul ca ființă barbară. Încep cu perioada preistorică, pentru că dacă tot am deschis subiectul, măcar să o luăm de la origini, nu crezi? Potrivit ilustrațiilor (în special cele din peșteri, piatră, lemn ș.a.m.d.), cel care vâna, era bărbatul. De ce? Pentru că bărbatului i-a fost înzestrată o forță fizică superioară. Da, fizic, majoritatea sunteți superiori. Dar cine gătea mâncarea? Cine spăla frunzele din dosul vostru? Cine alimenta necesitățile? Femeia. Acum tu vei spune „Da, dar fără bărbat, nu mai avea hrană, el era vânătorul, era suprem, era lalala.” Da, de acord cu tine. Bărbatul era vânătorul. Iar femeia era gospodina (prin definiție). Vezi egalitatea? Bun ... pe atunci lucrurile erau clare. E un fel de completare, de ying și yang, de polul sud și polul nord, de magneți cu forțe diferite și de ce pușca vrabiei mai vrei tu. O completare este întotdeauna egală. Asta sper că a clarificat nelămurirea cu superioritatea, forța, borcanul și tralala (e la mintea cocoșului, dar mă rog, eu îmi fac datoria).
Acum, omul, din punct de vedere al capacității intelectuale și nu numai, (în mod evident) a evoluat. Poate din maimuță, poate din pești, poate din păsări ... nu asta este important. Important este că a evoluat. Și ajungem la perioada aceea frumoasă a istoriei, când femeia era cu desăvârșire îngrădită. Nu vreau să-ți dau mură-n gură, sper că știi despre ce perioadă vorbesc.
Mă vei întreba probabil unde vreau să ajung. Ei bine, eu nu vreau decât să punctez afirmația ta, potrivit căreia femeia este inferioară și pe plan intelectual ... .
După cum spuneam mai sus, femeia era îngrădită pe plan intelectual. Este perioada pe care îmi place să o numesc sugestiv „Misogină”. Și ca să înțelegi mai bine, trebuie să știi faptul că femeii îi era interzis să: studieze, participe la cursuri de natură culturală, să citească, să scrie ș.a.m.d. Prin urmare, tot ce ține de dezvoltare intelectuală, îi era dedicat bărbatului, femeia rămânând la poziția de gospodină (care este și asta o muncă fizică, dar nu intru în detalii).
Ultima ta afirmație a fost „întreabă-te de ce majoritatea scriitorilor sunt bărbați? De ce majoritatea olimpicilor sunt bărbați?”.
Inevitabil, anii au trecut și femeia a căpătat drepturi. Este ceea ce numim acum „Perioada de emancipare a femeii”, unde o serie de femei au luptat pentru drepturile noastre de care dispunem și astăzi. Cu toate acestea, femeile nu erau nici atunci băgate în seamă și deși dispuneau de educație, scris ș.a.m.d., vorbeau efectiv ca niște muți care-și mimează cuvintele (asta prin anii 1800, era Victoriană, ca idee - deci, mult mai târziu de perioada misogină). Prin urmare, deși multe femei scriau, nimeni nu le citea cărțile. Cred că ai auzit de scriitorul George Eliot (te anunț că este femeie, sub pseudonim bărbătesc). Un alt exeplu elocvent, este Georges Sand (astea sunt printre cele mai cunoscute, nu mă apuc aici să fac liste). Prin urmare, nu ... majoritatea scriitorilor nu au fost bărbați (au fost și, și). Dacă te interesează subiectul, mai caută. Îți pot da ca referință următorul link.
Și era să uit ... olimpici? De Nadia Comăneci ai auzit? O numesc pe ea, pentru că este reprezentanta și în mod evident, persoana cu care este asociată România în țările din afară. Datorită ei, America a auzit de România. Eu știu că te gândești numai la box și fotbal, dar totuși.
Nu cred că mai este nevoie să explic sau să adaug ceva ... de aici, extragi și înțelegi ce vrei (ca să nu fiu acuzată de manipulare sau alte nebunii).
În concluzie, da, termenul de egalitate este complet greșit înțeles. Sper că poți sustrage asta din cele explicate mai sus. Dacă nu, atunci sunt eu bătută-n cap. :)
Cu drag,
Andra aka Toujours.
Pentru restul, să ne recitim cu bine!
Pot sa ma bag si eu in vorba? Mie imi place cum scrii, mai bine zis cum te auzi in scris, sa zic asa, deci te consider un bun exemplu de femeie superioara intelectual multor barbati, inclusiv celui pe care-l citezi si pe care l-ai luat drept prada usoara, saracul.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, de-a lungul vremii, provocarile intelectuale nu au folosit femeii - ea nu a facut parte din cler, nici din sezatorile vanatoresti. Dar ea e cea care a invatat copiii sa vorbeasca, de aceea e mai volubila si mai abila la cuvinte. Atunci cand nu a avut idealuri pur feminine, a facut si matematica (http://managementdeidei.blogspot.com/2009/12/sophie-germain.html). Si are un corp calos mai gros, ceea ce o face capabila de multitasking.
Cred ca exista mai multi barbati cu inteligente exceptionale, dar in mod sigur cei mai prosti si mai prosti de pe pamant sunt tot barbati. Subiectul e teribil de interesant si inepuizabil. Chestia aia cu yin si yang e concluzia cat de cat corecta (stii ca albul e yang, lumina, cerul, barbatul).
Bineînțeles că puteți interveni!
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, subiectul este inepuizabil, motiv pentru care am considerat că nu are niciun sens să-l dezvolt prea mult în acest post (în mod evident sunt atâtea și atâtea de adăugat). Am încercat doar să lămuresc ideile principale atinse de persoana respectivă.
Da, femeia a învățat copiii să vorbească. Simțul matern probabil că i-a dezvoltat anumite sentimente adiționale (de asemenea, sensibilizând-o ca ființă). Nu-i nimic rău în a fi sensibil. Dar cred că tocmai sensibilitatea aceasta a decăzut rangul femeii (e doar o intuiție, probabil fără verosimilitate).
Foarte interesant postul despre Sophie Germain (exact ce vorbeam mai devreme despre femei care-au fost nevoite să-și însușească sexul bărbătesc). Maniera în care și-a descoperit vocația este admirabilă. Ca și dorința, ambiția(ceea ce admir cel mai mult la o persoană).
Și că tot veni vorba de dorință și ambiție ... este absolut lamentabil faptul că acum, când avem toate posibilitățile și resursele necesare, preocupările „masei” sunt cu totul altele. Iar pe atunci, femeile se ascundeau să citească de parcă s-ar fi drogat (dau un exemplu).
Mai mult ... foarte rar găsesc un om (mă refer strict la vârsta mea) cu care pot vorbi deschis și pot atinge fără nicio problemă anumite subiecte, interesante de altfel. Și așa ajungem la alte discuții, la nivel de cultură în România (o discuție ce nu poate ajunge decât într-un colț trist). Știu că deviez, însă toate subiectele se leagă la un anumit colț de referință.
Revenind la oile noastre ... . Filosofia și metafizica chineză, prin reliefarea conceptelor fundamentale (Ying și Yang) sunt un fel de mici obsesii din trecut. Prin urmare, am reușit să aprofundez cât de cât subiectul. Așadar, da, știu că yang este reprezentantul luminii, cerului - foc și vânt, în timp ce Ying este exact opusul prin întuneric și sobrietate - apă și pământ.
Ziua devine noapte, iar noaptea se transformă în zi. Nașterea duce în timp la moarte, iar moartea devine naștere.
Interesantă și concepția asta a lui tao.
Și de aici se nasc alte și alte subiecte ... cum spuneam, se leagă. E un fel de ghem interminabil, greu de descurcat și imposibil de găsit celălalt capăt (ceea ce face lucrurile mai interesante decât aș crede).
(Mulțumesc frumos pentru comentariu și nu numai!)