Sunt vremuri grele pentru visători.

marți, 19 octombrie 2010

Șoapte

Cu dor de apă,
visele-i erau uscate.
Adesea, încerca să
alerge pe străzile mate.

Desena o șoaptă.

Alunecând, și-a uitat armura.
Și cu țipăt surd,
cu groază vizionară,
și-a rupt glorios mâna.

Nu a mai desenat vreodată.

3 comentarii:

  1. Caragiale a intrat cândva într-o sală de vernisaj de pe Calea Victoriei şi, văzându-l pe tânărul custode, un necunoscut timid şi retras pe nume Theodorescu, i-a spus vorba memorabilă: "Mă, tu scrii!" L-a simţit. Din ochi, din gesturi, ceva i-a spus maestrului că priveşte un alt maestru. Şi acela era Arghezi. Nu voi fi eu Caragiale niciodată, nici tu Arghezi. Dar aşa îmi vine, cu drag, să-ţi spun, mă, tu scrii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt printre cele mai frumoase cuvinte care mi s-au spus vreodată. Din păcate, nu pot decât să vă mulțumesc și să vă răspund cu admirație, respect și mai ales, sentiment mutual!


    Să ne recitim cu bine!

    RăspundețiȘtergere