Crede și nu cerceta!

Le-am spus că luna nu apare niciodată singură. Și m-au făcut nebună. Le-am spus că după cer sunt oameni, care modelează norii. Și m-au făcut nebună. Le-am arătat că formele nu apar singure, că nu există automodelare. Le-am făcut avione din hârtie udă. Și mi le-a aruncat la wc.

Le-am arătat că soarele nu apare niciodată singur. Și m-au făcut nebună. Le-am spus că razele sunt de fapt becuri aprinse de alți oameni. Și m-au făcut nebună. Le-am arătat că oamenii nu se formează singuri. Că soarele ne modelează, iar noi îl remodelăm pe el. Și mi-au stins becul.

Le-am spus că nu există Dumnezeu. Și m-au așezat pe rug. Le-am spus că Dumnezeu nu m-ar arde pe rug. Și mi-au râs în față. Și au încercat să mă exorcizeze. Le-am spus că în mine nu sunt legiuni, că am o lege. Și m-au scuipat, în semnul legii.

Le-am arătat că nu există Zâna Măseluță. Și au dat din cap. Afirmativ. I-am întrebat, atunci, de ce nu mă cred că luna nu apare niciodată singură? Și că razele sunt oameni? Și că Dumnezeu nu există? Și m-au făcut nebună.

I-am întrebat de ce sunt arsă. Și m-au scuipat, în semnul legii.

Le-am spus apoi că îl ador pe Iisus. Și tot m-au ars pe rug.

De ce? i-am întrebat.
Pentru păcate, mi-au răspuns.
Care? i-am întrebat din nou.
Dumnezeu știe mai bine, mi-au răspuns cu ură.
Și voi de unde știți ce vrea Dumnezeu?


Pentru că voi, v-ați creat imaginarul vostru. Iar eu pe-al meu. Cum ar fi, dacă eu v-aș arde pe rug, pentru că mă condamnați pentru ceva ce voi nu știți? Pentru că nu credeți în ce cred eu? 
De când ignoranța trebuie însușită?
Eu nu vă condamn. Eu vă las să trăiți în pace ... în continuare. Acum ... care e dreptatea? Dumnezeu? Bring it to me.


Și încă ceva ... 



Dear Mr. God,
Come take a walk with me.
Let's pretend we're just two people and
You're not better than me.
I'd like to ask you some questions if we can speak honestly.
...


„Aflat, el, la o răscruce,
Pentru prima dată-n viaţă,
L-am văzut făcându-şi cruce
... Când trecea prin piaţă.”
           (Girgel Barbu, „Pledoarie pentru epigramă”)
Nu există credință. Există ipocriți fricoși. Și oameni cu rețete, pentru o viață veșnică.
Există doar cerințe și rugăciuni. Există interes. Nu-mi nega în față. Până la proba contrarie, n-ai cuvânt.


Și ca o concluzie ...


„Ori Dumnezeu vrea să elimine răul şi nu poate;
Sau poate, dar nu vrea;
Sau nu poate Şi nu vrea.
Dacă vrea dar nu poate, este neputincios.
Dacă poate, dar nu vrea, este răuvoitor.
Dar dacă Dumnezeu poate şi vrea să elimine răul,
Cum se face că există rău?
Iar dacă nu poate şi nu vrea,
De ce l-am numi 'Dumnezeu'?”
                      (din Epicur)